Istoric

Teritoriul așezării rurale Secuieni face parte integrantă din județul Neamț, fiind așezat în sud-estul acestuia. Suprafața teritoriului comunei Secuieni este de 7286 hectare reprezentând 1,2 % din suprafața județului Neamț. Din punct de vedere administrativ, așezarea rurală Secuieni este alcătuită din satele : Secuieni, Butnărești, Basta, Bîrjoveni, Secuienii Noi , Bogzești, Giulești, Uncești, și Prăjești. Cele mai vechi urme arheologice de populare a acestui teritoriu s-au descoperit in anul 1966 cu ocazia săpăturilor efectuate pentru fundațiile sediului Stațiunii de Cercetări Agricole Secuieni . Aici au fost găsite doua schelete umane din care unul dintre ele era intact. La mâna dreapta avea o brățară de bronz cilindrică în secțiune și cu capetele mult îngroșate. Scheletul orientat cu capul spre sud și cu picioarele la nord zăcea la circa 80 cm adâncime de la suprafața solului. Din informațiile arheologului Vasile URSACHE – 1968 de la Muzeul de Istorie Român  ,,avem de a face cu o necropolă” datând din secolele V-VI e.n., aparținând unei populații din acea perioadă. Denumirea de Secuieni apare pentru prima dată sub forma de ,,Săcuiani” în anul 1448, 27 iulie într-un act de danie a lui Petru Voievod, domnitorul Țării Moldovei , către Ion PORCU, slujitor credincios prin care i se oferă 24 de sate. Între acestea amintim: Săcuiani, Porcești, Sârbi, Ruși, Arămești, Bîrjoveni, Cuciulătești, Siliștea, Mircești, Climești și altele. Un număr din aceste sate au dispărut în decursul timpului sau au fost afiliate celor mai mari, cum ar fi cazul Moldoveni, adică Porcești, Săcuiani, Bîrjoveni, Butnărești și altele. Ion PORCU, întemeietorul satului Porcești (Moldoveni), apare în documente ca făcând parte din Sfatul domnesc a lui Petru Voievod , ca ceașnic și apoi ca vistiernic între anii 1421-1448. Unele documente mai vechi de 1448 dovedesc că satul Secuieni este cu mult mai vechi decât data menționării sale în hrisoave, mai ales că pe teritoriul lui au fost descoperite obiecte cu mult mai vechi: un ciocan din piatră ce datează din epoca pietrei, o monedă de argint din anul 1408. Populația siliștită din apropierea satului Mircești a constituit o importantă forță de muncă pe moșia boierului Ghica care, având o fiică pe nume Despina, a căsătorit-o cu spătarul Nicolae VARNAV, dându-i ca zestre și satul Secuieni. Acest boier a construit în anul 1762 biserica ,,Cuvioasa Parascheva” care astăzi este declarată monument istoric. Pentru a-și asigura o mai numeroasă forță de muncă acest boier și-a adus robi și clacași din părțile Dorohoiului care au zidit din piatră și var casa boierească (azi fostul sediu CAP). Cornelia BODEA în lucrarea ,,Lupta românilor pentru unitate națională”- Editura Academiei R.S.R. București- 1979, arăta că ,,membrii familiei boierești VARNAV au participat la evenimentele premergătoare revoluției de la 1848″. Această așezare rurală este menționată și în harta rusă de la 1835 și în Dicționarul județului Roman alcătuit de Petru CONDREA în 1848 unde se precizează că ,,Secuieni, comuna în plasa Siretul de Jos așezată în sud-vestul orașului Roman și la o depărtare de 11 kilometri este format din satul Basta, Cuciulați, Mircești și Secuieni, cu reședința comunei în satul Secuieni. Are 266 capete de familie, 240 contribuabili, 975 locuitori dintre care 36 știutori de carte. Populația este română, afară de 7 familii de evrei. Are o biserică de zid”. Localitatea Secuieni este menționată și în ,,Marele Dicționar al României” întocmit în 1898 de Gheorghe LAHOVARI, cu 376 locuitori a căror ocupație este agricultura, legumicultura, creșterea animalelor și împletitul rogojinilor. Mai trebuie menționat că vatra satului a luat naștere pe locul unor foste păduri care au fost defrișate, așa cum au luat naștere majoritatea așezărilor rurale din Podișul Moldovenesc. Toponimul de Secuieni, considerăm că nu are nimic comun cu denumirea de secui, populație colonizată în sud-estul Transilvaniei în secolul al XII-lea. Facem această afirmație deoarece populația nu numai că este ortodoxă, dar tradițiile în port, în obiceiurile folosite cu diferite ocazii, inclusiv specificul caselor de locuit sunt pur moldovenești. Din informațiile date de către bătrâni reiese mai degrabă concluzia că denumirea ar veni de la secureni (cei care au defrișat pădurea folosind securea).